Ce reprezintă
Maladia Scheuermann (cifoza juvenilă structurală) este o afecțiune a coloanei vertebrale care apare în perioada de creștere și determină accentuarea rigidă a cifozei toracale. Spre deosebire de cifoza posturală, aceasta este o deformare structurală, cu modificări vertebrale vizibile radiologic.
În timpul creșterii, una sau mai multe vertebre toracale dezvoltă tasare anterioară (deformare în pană), ceea ce duce la creșterea unghiului cifotic. Radiologic, diagnosticul se susține prin:
Este o deformare structurală, nu doar o problemă posturală.
Cauze
Cauza exactă a bolii Scheuermann nu este pe deplin cunoscută, însă este considerată o afecțiune de dezvoltare a coloanei vertebrale apărută în perioada de creștere. Se presupune că există o tulburare de osificare la nivelul vertebrelor toracale, ceea ce determină dezvoltarea neuniformă a acestora. Partea anterioară a vertebrelor crește mai lent decât cea posterioară, ducând la apariția formei „în pană” și la accentuarea cifozei. Perioadele de creștere rapidă pot favoriza accentuarea deformării, mai ales dacă musculatura spatelui nu este suficient de dezvoltată pentru a susține coloana.
Postura incorectă nu determină apariția bolii Scheuermann, însă poate accentua aspectul cifotic și disconfortul asociat.
Simptome
Cum se manifestă
Boala Scheuermann se manifestă, de regulă, în perioada adolescenței, în timpul creșterii accelerate. Inițial, modificarea posturii poate fi discretă, fiind observată de părinți sau profesori. Pe măsură ce deformarea vertebrelor progresează, curbura toracală devine tot mai vizibilă și rigidă. Spre deosebire de cifoza posturală, pacientul nu reușește să își îndrepte complet spatele, chiar dacă încearcă voluntar.
Tratament prin recuperare medicală
În clinica noastră, principala tehnică utilizată în managementul conservator al maladiei Scheuermann este terapia Schroth. Principiile de bază ale acestei metode se potrivesc foarte bine obiectivelor de reeducare posturală necesare în această afecțiune structurală, în care hipercifoza toracală este rigidă și asociată cu modificări vertebrale.
Prin elongare axială activă, se urmărește reducerea colapsului anterior vertebral și crearea unui aliniament cât mai apropiat de normal în plan sagital. Corecția tridimensională permite abordarea dezechilibrelor musculare și a adaptărilor compensatorii asociate hipercifozei, iar respirația dirijată contribuie la îmbunătățirea expansiunii toracice și la creșterea mobilității segmentelor rigide.
Terapia Schroth nu urmărește doar ameliorarea aspectului postural, ci dezvoltarea unui autocontrol postural activ și consolidarea musculaturii extensoare toracale. Totodată, un obiectiv important în programul de recuperare îl reprezintă asuplizarea musculaturii ischiogambierilor, frecvent retractată în această patologie și implicată în modificarea biomecanicii globale a lanțului posterior.
Conservator vs. intervențional
Când este necesar consultul medical (intervențional)
👉 În cazurile severe, cu curburi mari și progresive, poate fi indicat tratament chirurgical corectiv.