Ce reprezintă
Hipercifoza reprezintă accentuarea curburii fiziologice a coloanei vertebrale la nivel toracal, determinând apariția unui aspect de „spate cocoșat”. Modificarea alinierii coloanei duce la dezechilibre musculare in regiunea posterioara mediana a spatelui cat si in lantul kinetic posterior inferior, adeseori pacientul manifestand retractura la nivelul musculaturii inschiogambierilor, suprasolicitarea structurilor vertebrale-asupra corpurilor vertebrale este prezenta o persiune constanta in regiunea anterioara fapt ce uneori duce la modificarea acestora din punct de vedere structural și afectarea posturii generale a corpului.
Pentru a menține echilibrul și poziția capului, organismul dezvoltă mecanisme de compensare la nivelul celorlalte segmente ale coloanei. Astfel, apare frecvent:
- accentuarea lordozei cervicale, pentru a menține privirea înainte
• accentuarea lordozei lombare, pentru a echilibra trunchiul
• anteriorizarea si reclinatia capului și proiecția umerilor înainte
Cauze
Modificarile structurale la nivelul coloanei vertebrale toracale apar inca din adolescenta acestea impactand postura, daca nu sunt corectate, pe tot parcursul vietii.
- O cauză frecventă este postura incorectă menținută perioade lungi, în special statul la birou cu spatele rotunjit și umerii aduși înainte. În timp, această poziție determină adaptări musculare și accentuarea curburii toracale.
- Slăbirea musculaturii spatelui și a centurii scapulare reduce capacitatea de susținere a coloanei și favorizează instalarea cifozei posturale.
- În perioada de creștere, pot apărea forme structurale, precum boala Scheuermann, în care vertebrele se dezvoltă neuniform și determină accentuarea curburii.
- Procesele degenerative, precum osteoporoza, pot duce la tasări vertebrale, accentuând cifoza, mai ales la vârstnici.
- Fractura de corp vertebral – cea mai frecventă cauză structurală dobândită, cunoscută și sub denumirea de fractură de stres sau fractură de compresie vertebrală – determină tasarea anterioară a vertebrei, cu apariția deformării în pană și creșterea progresivă a unghiului cifotic.
- afecțiuni neuromusculare sau malformații congenitale pot determina forme mai severe de cifoză.
Simptome
- Modificarea posturii, cu accentuarea curburii toracale („spate cocoșat”).
- Umeri aduși înainte și cap proiectat anterior.
- Durere la nivelul coloanei toracale sau interscapulare.
- Senzație de tensiune musculară la nivelul spatelui.
- Oboseală musculară apărută la menținerea poziției drepte.
- Scăderea mobilității coloanei toracale in miscarea de extensie.
Cum se manifestă
Cifoza se manifestă, de regulă, progresiv, prin modificarea vizibilă a posturii. Pacientul observă că spatele devine tot mai rotunjit, iar menținerea unei poziții drepte necesită efort crescut. Pe măsură ce curbura se accentuează, apar suprasolicitări la nivelul musculaturii spatelui, ceea ce determină oboseală rapidă și disconfort la stat prelungit în picioare sau pe scaun. În activitățile zilnice, pacientul poate resimți limitare la extensia trunchiului, dificultate la menținerea posturii corecte și scăderea capacității de efort din cauza diminuarii elasticitatii cutiei toracice, mai ales în formele accentuate.
Tratament prin recuperare medicală
- Exerciții pentru corectarea posturii și conștientizarea alinierii coloanei
- Exerciții de întărire a musculaturii extensoare a spatelui.
- Exerciții pentru stabilizarea centurii scapulare.
- Stretching pentru muschii pectorali, ischiogambieri precum și pentru musculatura anterioară a umerilor.
- Exerciții pentru mobilitatea coloanei toracale.
- Tehnici de terapie manuală pentru reducerea tensiunilor musculare.
- Educație posturală pentru activitățile zilnice
Conservator vs. intervențional
- Conservator: kinetoterapie, fizioterapie, educație posturală, terapie manuală, stretching,
Când este necesar consultul medical (intervențional)
- curbura se accentuează progresiv
• durerea devine persistentă și intensă
• apar dificultăți respiratorii
• apar semne neurologice
• cifoza este severă sau apare la copil/adolescent în creștere
👉 Medicul poate recomanda investigații imagistice (radiografie, RMN) și, în cazuri rare și severe, tratament chirurgical corectiv.
